luni, 16 septembrie 2013

The beautiful life of an exchange student

Duminica trecută m-au dus părinții mei gazdă într-un loc de-a dreptul mi-nu-nat ! E o grădină imensă, unde timpul nu se grăbește, unde totul e cu ani buni în urmă, totul vesel, pustiu și totuși populat. Mi-am pierdut privirile peste valuri, vânt și...mori de vânt. Mori de vânt de toate feurile, mici, mari, olandeze, grecești, nemțești și etc. Am vizitat și o biserică ortodoxă rusă, ceea ce m-a făcut să mă simt ca într-o biserică de acasă. Totuși, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera...morile erau ca niște ambasadori a diferitlor țări, fiecare colțișor, unic ! Nu pot să nu amintesc plăcinta făcută pe vatră și ciocolata caldă super delicioase care m-au îndulcit acolo. :D Aș vrea să am timp să postez mai mult, am atâââtea de zis, dar totuși cel mai important e să trăiesc aici activ. Pe curând, Simina.
Last Sunday, my host parents took me to a lovely place ! It's an enormous garden, where time doesn't rush, where everything is years ago, but now, cheery, but relaxing. I've loved to see waves and...windmilles ! Windmilles in all forms, colours, small, tall, German, French, Greek and so on. We visited a Russish-Orthodox church too, which made me feel like I was in a church back home. But I have to admit, I loved the atmosphere the most...the windmilles where like a sign from different countries, every place unique ! I can't end this post without mentioning the home-made pie and the hot chocolate which made me super-duper happy. :D The International Windmilles Museum Gifhorn is surely one of my favourite places around the world. I would loooove to most more, because I have soooooooooo many things to say, but I don't have the time to do that-it's important to live here as active as possible. I'll wirte soon, Simina.

Un comentariu:

  1. Lecție inutilă de logică

    Octavian Paler

    Aşa se întâmplă logic,
    plecăm şi sosim undeva.
    Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
    poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
    ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
    poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
    nu sosim unde-am vrut
    dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
    totul e logic
    chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
    totuşi am plecat şi am sosit undeva,
    am greşit drumul, dar am sosit undeva,
    dar când nu mai sosim nicăieri
    totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
    dacă nu sosim nicăieri?

    RăspundețiȘtergere