Gânduri matinale.

Un alt fel de basm
Aici se vorbește extrem de mult despre vreme. Oamenii, când se întâlnesc, vorbesc neapărat și despre vreme. Asta ca o scuză pentru că voi începe să scriu despre vreme. E frig. Dar e atât de mereu frig, încât când nu e frig, mă întreb de ce nu e frig ! Mă simt amenințată de lipsa ploii mărunte prin care am reușit să deslușesc totul. Ceața devine ceva obișnuit, ceva plăcut, menit să desprindă din monotonie. Când plec la școală, dimineața, deasupra mea se văd clar mii și mii de bucăți de stele care strălucesc cum în România le văzusem numai în serile târzii de vară. La școală undeva la primele ore, abia, răsare soarele, moment în care nicio funcție, nicio regulă gramaticală, niciun text nu-mi mai pot atrage atenția. Și atunci, inevitabil, mă gândesc la toate locurile frumoase pe care le-am văzut aici, până acum și mă îndrăgostesc tot mai tare de această țară pe care noi, esticii, o subestimăm atâât de tare !
Da, într-adevăr, aici prinții nu călăresc pe cai albi, ci conduc VW-uri. Nu au părul negru și ochi adânci, căprui - sunt blonzi și au ochii albaștri. Zânele bune există prea puțin, iar Moș Crăciun e doar un agent de vânzări. DAR aceasta este lumea reală, iar basmul nu cred că ne consolează cu nimic, când în străinătate suntem cei pe care nimeni nu prea vrea să-i aibă în țară și purtăm scumpul titlu de "țară est-europeană" (dacă știți la ce mă refer). Și e incredibil de trist pentru mine, să fiu împărțită în două - o jumătate îmi spune că România este țara față de care am o datorie (sincer, nici eu nu știu de ce, dar așa spune), iar cealaltă vede că undeva la 1500 de km depărtare Harz IV (ajutorul social pentru cei fără loc de muncă, nu șomajul) e 800€/lună, ceea ce în România nu câștigă un profesor poate nici în 2 luni, că există pentru orice o pârghie socială care să nu te lase să mori de foame sau să trăiești cu 300Ron/lună, că sistemul educațional e pliat pe mai multe tipuri de elevi (nu există așa ceva ca olimpiade sau licee bune sau mai puțin bune), că nu e nicio rușine să repeți un an ca să reusești un examen de terminarea Treptei I mai bine, nu e nicio rușine să înveți o meserie (ba chiar e motiv de mândrie), că se pot desfășura alegeri în care poporul poate avea încredere, există un site înainte de alegeri cu niște întrebări din ideologiile partidelor sau mai bine-zis teme pe care acestea le abordează în campaniile electorale, prin care tu poți vedea care partid se potrivește nevoilor tale (computerul găsește obiectiv partidul sau partidele respective) și mai mult decât atât, se merge până în cele mai mici detalii, totul pentru oameni. De exemplu, la marginile oricărei șosele există acei piloni albi, care aici sunt marcați cu numere (1,1...1,9, 2,1...2,9 etc) ca în cazul unui accident, serviciile de urgență să poată localiza oamenii mai bine. Ce să mai spun despre studenții care pot să primească bani de la stat pentru studiu (nu 200Ron/lună), dacă părinții nu-și permit financiar orice universitate sau nivelul de trai din anumite orașe sau pur și simplu aleg să nu-și susțină copiii.
Mulți vor crede că am ieșit și eu din țară și acum încep să compar o țară atât de nouă și fragedă ca România, cu inima Vestului, Germania. (Și Zidul Berlinului a căzut tot în '89, și pentru ei a fost un nou început, mai ales după 2 Războaie Mondiale pierdute). Nu, nu compar deloc. Constat doar că se poate și altfel. Și de fiecare dată, când soarele răsare atât de frumos la prima oră, mă întreb cu frica răspunsului "România, te trezești sau aștepți să plece toți cei care văd că dormi...?"
Poate că și asta face parte din anul meu de schimb, din maturizare. Și sunt recunoscătoare că e așa și nu altfel. Sper doar să pot într-o zi să spun că sunt din România și răspunsul care vine să nu fie un luung "Aha" tras de coadă.

O iarnă frumoasă. 

Simina

Deutsche Kultur ?! Überall !

I will write today only in English and German, because this post is dedicated to my nice classmates, who asked me to write in German. We have always a lunch break Fridays and I was nicely surprised to get German presents during this breaks. It began with eatable paper, which was really cool and kind of creepy and continued with a kind of chewing-gum. Do you know that feeling when you're in love and your tummy starts being weird ? This is how this gum feels on your...tongue. Anyway, the point is this two classmates of mine, Sarah and Vivi did this aweeesomely awesome thing for me, which made me really feel lucky to be able to make and exchange year in that class. So I just want to thank them from the deepest of my heart and tell you that if you meet the right people, like I did (awesome hostfamily, awesome friends), the exchange year can be THE time of your life.

Sooo . Und jetzt Deutsch zum ersten Mal auf diesem Blog.
Ich schreibe heute auf Englisch und Deutsch und nicht Rumänisch und Englisch, wie immer, weil ich nämlich über meine nette Klassenkameraden schreibe und sie haben mir gesagt, dass sie es gerne auf Deutsch haben würden. Wir haben Freitags Mittagspause und bis jetzt waren diese Pausen die
schönsten Zeiten der Woche, vor allem weil ich immer etwas von der Deutschen Kultur kennenlernen durfte. Esspapier und Magic Gum waren dran und das war sooo cool ! Diese Magic Gum gab mir dieses komische Gefühl wie wenn man verliebt ist und man Schmetterlinge im Bauch hat, aber auf meiner Zunge ! Was ich sagen will ist, dass diese zwei Klassenkameradinnen von mir, Sarah und Vivi, haben diese super Sache für mich gemacht, wobei ich mich wirklich glücklich gefühlt habe in so einer Klasse mein Austauschjahr machen zu dürfen. Also möchte ich mich heeeeerzlich bedanken und sagen, dass wenn man die richtigen Leute trifft, so wie ich (tolle Gastfamilie, tolle Freunde), das Austauschjahr kann DAS Jahr deines Lebens sein :).

 Simina.

The beautiful life of an exchange student

Duminica trecută m-au dus părinții mei gazdă într-un loc de-a dreptul mi-nu-nat ! E o grădină imensă, unde timpul nu se grăbește, unde totul e cu ani buni în urmă, totul vesel, pustiu și totuși populat. Mi-am pierdut privirile peste valuri, vânt și...mori de vânt. Mori de vânt de toate feurile, mici, mari, olandeze, grecești, nemțești și etc. Am vizitat și o biserică ortodoxă rusă, ceea ce m-a făcut să mă simt ca într-o biserică de acasă. Totuși, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera...morile erau ca niște ambasadori a diferitlor țări, fiecare colțișor, unic ! Nu pot să nu amintesc plăcinta făcută pe vatră și ciocolata caldă super delicioase care m-au îndulcit acolo. :D Aș vrea să am timp să postez mai mult, am atâââtea de zis, dar totuși cel mai important e să trăiesc aici activ. Pe curând, Simina.

Last Sunday, my host parents took me to a lovely place ! It's an enormous garden, where time doesn't rush, where everything is years ago, but now, cheery, but relaxing. I've loved to see waves and...windmilles ! Windmilles in all forms, colours, small, tall, German, French, Greek and so on. We visited a Russish-Orthodox church too, which made me feel like I was in a church back home. But I have to admit, I loved the atmosphere the most...the windmilles where like a sign from different countries, every place unique ! I can't end this post without mentioning the home-made pie and the hot chocolate which made me super-duper happy. :D The International Windmilles Museum Gifhorn is surely one of my favourite places around the world. I would loooove to most more, because I have soooooooooo many things to say, but I don't have the time to do that-it's important to live here as active as possible. I'll wirte soon, Simina.

'Jens muss fegen'

Română: ...Și treceam liniștiți cu mașina prin Isenbüttel, când dintr-odată ce zăresc ?! Un cearșaf pictat cu spray, atârnând de un pod. Mă uit mai bine, că doar nu vezi în fiecare zi în Germania un cearșaf care să atârne de un pod, și observ că pe respectivul obiect de dormitor scrie mare și clar 'Jens muss fegen', data și ora. Având în vedere faptul că ne apropiem de alegeri, primul gând a fost 'CDU vs. SPD'. Dar nici Merkel, nici Steinbrück nu sunt Jens și sărmanul mai trebuie să și măture (Jens muss fegen=Jens trebuie să măture). Mă frământa gândul că nu știu de ce ar interesa populația că Jens trebuie să măture, deci îmi întreb mama gazdă ce-i cu asta și ea începe să râdă. Mă uit nedumerită. Îmi explică că e o tradiție și că dacă ajungi la 30 de ani și nu ești căsătorit, prietenii aruncă undeva boabe de orez sau alte chestii minuscule și tu trebuie să le mături...cu periuța de dinți. Ei bine și dacă le-ai măturat, cineva, accidental, trece prin ele și le mături din nou, până te sărută o fată tânără și frumoasă. Dacă ești femeie și ai ajuns la 30 nemăritată, toate clanțele din casa în care locuiești sunt îmbăiate în pastă de dinți și tu trebuie să le cureți cu obiectul complementar...periuța de dinți. M-a amuzat foarte tare cearșaful și povestea din spatele lui și mă gândeam să 'share-uiesc'. Încep să ador diferențele acestea culturale. Hihi. Simina. English speeking friends: ...And we were driving peacefully trough Isenbüttel and guess what I see, out of the blue ?! A sheet painted with graffiti spray, hanging on a bridge. I look closely, it's not like you would see something like this every day in Germany, and I realise that on that thing that should be in a bedroom it is written 'Jens muss fegen', the date and what time it was. Since we're closer to the elections, my first thought was some CDU vs. SPD. But neither Merkel, nor Steinbrück are called 'Jens' and the poor guy had to sweep ! (Jens muss fegen=Jens has to sweep). I got curious and didn't understand why did everybody has to know that Jens had to sweep so I asked my host-mom and she started laughing. I look at her perplexed. She explains that it is a tradition and if you reach 30 and are still not married, your friends throw rice or any other tiny stuff somewhere and you have to sweep them...with a toothbrush. Well and if you have done this, somebody, accidently, walks trough them and you have to sweep again and again...until a young and beautiful lady kisses you. If you are a woman and reach 30 unmarried, all the knobs in your house are slimed with toothpaste and you have to clean them...with a toothbrush, of course ! I found that sheet and the story behind him very amuzing, so I thought about sharing it. I am starting to love this cultural differences. Hihi. Simina.

Un alt fel de Mureș. Another kind of Mureș

Ieri am făcut pentru prima dată în Germania o plimbare cu bicicleta. La marginea satului unde locuiesc, trece un mare-mic canal al Elbei, construit artificial, dar foarte frumos. Având în vedere faptul că e aproape de Wolfsburg, orașul VW, acest canal e mai mult un bulevard pentru vapoarele ce transportă diverse spre halele imense ale VW Wolfsburg. Totuși, pe malurile sale sunt poteci pe unde se plimbă oameni cu bicicletele, alții fac jogging sau altii pescuiesc chiar. Pentru mine e ca o substituire a Mureșului arădean, cu malurile sale cel puțin misterioase, locuri care îmi sunt extrem de dragi și acum îmi lipsesc...puțin. Malul de aici e supravegheat de niște copaci înalți și frumoși. Bate mereu vântul și e liniște-ieri chiar plana un vulture în zonă (sunt mulți aici). E atât de relaxant să privești apa și să asculți vântul, iar mai apoi, prin pădure să te întorci în sat. Din pădure, peste tot te surprinde câte un ochi de apă, la malul căreia dansează niște trestii sau poate câte o rază de soare (nordul Germaniei nu e cel mai mediteranean loc).
Am vrut doar să împărtășesc ora mea zen de ieri, și de ce nu, niște poze din locurile pe unde sunt acum.

Yesterday I went on a biking trip for the first time in Germany. At the edge of the village I live in, there's a river channel-Elba's channel. It is built by humans, but very beautiful. Considering the fact that it is near Wolfsburg, the VW city, this river channel is an avenue for the ships which transport certain materials to the factory where the cars are built. Still, people jogg or ride bycs or fish on the riverside. It's a replacement of the Mureș, the river of the town I live in, in Romania, to me. Mureș has a great riverside in Arad, a place where I love to be and I sort of miss now. There are tall and beautiful trees here...it's always windy and quiet. I also saw an eagle yesterday (there are many around). It's soo relaxing to be by the water, listen to the wind and then return trough the forrest in the village. There are many small lakes in the forrest and the whole area and sometimes, a sunbeam surprises you trough the trees. (Germany isn't the hottest place).
I just wantd to share some of my zen hour yesterday and why not, post some pictures of the places I
walk trough now.

Școala.

Astăzi numai românește.

N-aș fi crezut vreodată că mersul la școală poate să fie atât de distractiv, că orele de curs pot fi atât de practice și dinamice. Așa cum am mai spus, îmi place noua școală, îmi place să merg la școala. Aici sunt clasa a 11-a, dar până acum, tot ce facem aici, am făcut în România deja, deși în România abia am absolvit clasa a 9-a. Nu spune nimeni că trebuie să galopăm prin materie, nu stă nimeni să te preseze și contează în proporție de 50% cât de activ ai fost la oră (nu se 'ascultă'). În proporție de 50% la nota ta finală din semestru, la care se mai adaugă maxim 4 lucrări scrise. Îmi place că aproape tot ce învățam e practic și aplicabil, de exemplu, la germană, ora constă în discuții pe o anumită temă, deloc comentarii dictate.
Spre deosebire de sistemul educațional românesc, cel nemțesc permite alegerea 'materiilor principale' numai cu un an înainte de Bacalaureat. Până atunci trebuie să descoperi, ajutat de profesori, care sunt punctele tale slabe și care punctele forte, pentru că bacalaureatul e un examen solicitant, pentru care se începe pregătirea individuală din clasa a 12-a (la mine la școală există clasa a 13-a), în majoritatea cazurilor. Dacă în România este mai mult decât normal să termini 12 clase, în Germania este foarte normal să termini 10 clase și apoi să faci o 'Ausbildung', adică o pregătire practică, de exemplu la VW.
Relația elev-profesor este foarte lejeră. NU se discută în timpul orelor de curs despre alte ore, alți profesori sau altceva. Ceea ce pe mine m-a, oarecum, șocat este faptul că elevii salută profesorii cu 'Hallo', elevii nu se ridică în picioare când intră profesorul în clasă sau i se adresează. Temele sunt, deocamdată, puține, dar cred că lucrurile se vor schimba.
Ca să fac referire și la desfășurarea practică a orelor (deși am făcut și mai sus)...aici nu se chiulește, iar dacă ai mai mult de 6 ore într-o zi, după a 6-a oră există o oră pauza de masă. Orele sunt de cele mai multe ori ore duble, cu 5 minute pauză între ore de 40-45 de minute. După o oră dublă avem 20 de minute pauză și tot așa.
Îmi place foarte mult faptul că se dezvoltă competențe reale, actuale și aplicabile.
Voi reveni cu detalii despre alte subiecte. :)

Simina.

This post has no translation because it contains a comparation between the German and Romanian educational system and I think it is boring for the ones who have never been on a Romanian school, but the other ones will have.

XOXO,
Simina.

Prima săptămână-am reușit ! First week-I made it !

Română:
Uite că a trecut și prima săptămână la familia mea gazdă, în noua mea casă, la noua mea școală. Încă am momente când mă gandesc la acasă, la cei dragi, la prietenii mei, încă mă acomodez. E foarte obositor să auzi totul în germană,  să trebuiască să traduci tot...ce să mai spun de prima oră de chimie când am auzit de 'Izotope Wasserstoff', adică izotopul hidrogen. Totul e nou, totul e misterios și necunoscut, dar satisfacția când deșlușesc câte puțin mister e pe măsură. O să postez mai mult despre școală, societate, lucrurile care mă marchează, în posturi pe tema respectivă, pentru că așa am impresia că sunt oarecum haotică. Vreau doar să spun că DA, am reușit să trec cu bine prima săptămână; sunt bine și îmi place aici, încep să mă împrietenesc cu oameni, să-mi fac noi obiceiuri, să pun amprente. Vineri și sâmbătă am fost la 2 evenimente deosebite despre care voi posta...

Anul meu de schimb e încă la început...cred că 'început' e cuvântul ce definește cel mai bine ce se întâmplă cu mine acum. DAR am în jurul meu o familie gazdă absolut minunată, 3 foste eleve de schimb cu mine în clasă a căror povești despre anii lor de schimb ador să le aud, colegi de clasă super primitori și înțelegători, deci totul va fi bine !

Într-un ton optimist,
Simina.

English:
And here we are. The first week at my host family, in my new house, at my new school has passed. I still have moments in which I miss home, my dearest ones, my friends. It really is exhausting to hear everything in German, to have to translate everything...the first chemistry class describes best what situation I am in-everything is called differently. Everything is new, misterious and unknow, but the satisfaction I get when I clear a little part of the mistery is as great at the mistery itself. I am going to write some posts about school, society and what I find more interesting, in some posts on that subject, because I feel I am being sort of haotic. I just want to say that YES, I have made it ! I am fine and enjoying my time here, I am starting to get friends, create new habbits. Friday and Saturday have been interesting experiences for me...2 German events I will write about.

My exchange year is still at the beginning. I think that 'beginning' is the word that describes best what is happening to me right now. BUT I have a wonderful host family, 3 former exchange students in my class, whom stories about their exchange years I love to hear, very very nice classmates, so everything is going to be just fine !

Feeling optimistic,
Simina.


 A little part of where I live now. O părticică din locul în care locuiesc acum.